Despre carte: 2003 / De la autor: Cu câțiva ani în urmă, citind patru romane ale lui Nabokov din perioada americană într-o traducere strălucită de Serghei Ilyin („Adevăratul Viața lui Sebastian Knight”, „Pnin”, „Bend sinister” și „Pale Fire”), m-am gândit la o problemă foarte presantă. Este posibil, chiar dacă stăpâniți perfect o limbă străină, preferând-o față de cea maternă din motive de natură personală sau (cum ar dori să credem în cazul lui Nabokov) creativă, să creăm un text armonios și invulnerabil care să fie purtător? al marelui secret - două secrete - al vorbirii umane? Armonios și invulnerabil, adică conceput pentru pierderi în cazul unei posibile traduceri într-o altă limbă și, în același timp, nepermițând astfel de pierderi. Un fel de „bilingv”, un vârcolac, aruncând o dublă umbră asupra celor două continente ale planetei. Traducerea pe care am menționat-o (repet: genial) părea să vorbească în favoarea acestei posibilități. Întreaga peliculă groasă, transparentă și vâscoasă a prozei rusești a lui Nabokov, care a ascuns atât de sigur trupurile slabe ale romanelor sale tinerețe de ochii pretențioși, a fost transferată de maestrul rus într-un produs a cărui existență în viitor, primul său creator nu a putut să nu fie îngrijorat atunci când își pune la punct experimentul riscant. Traducerile lui Ilyin sunt atât de organice încât pot stârni suspiciunea de o farsă la un cititor neinformat. A existat Ilyin? Numele lui de familie nu este prea simplu? Nu Nabokov însuși a tradus ultimele sale romane pentru uz viitor? Nu este el autorul celor mai detaliate comentarii și compilatorul „dicționarului de termeni străini” atașat publicării traducerilor a încă trei romane „ruse” - intriga -? Dar deja în „Pale Fire”, după ce și-a luat rămas bun de la Rusia vie și a încercat să o reînvie sub forma unui idol internațional, fără gen, el pare să se apuce de mână: nu am scris asta! Sunt doar comentator și parțial traducător. O mărturisire groaznică, dacă te gândești bine.